Highway to hell

un milion de intrebari tampite. o suta de mii de ‘de ce’-uri care or sa ramana in aer, si zeci de mii de ganduri care vin si trec cu o rapiditate uluitoare chiar si pentru mine. ganduri care vin, pleaca, revin si pleaca iar. cu care nici macar nu am timp sa ma obisnuiesc sau sa le accept. de ce sunt asa? nu stiu. de ce am invatat sa ma compar intotdeauna cu cei de deasupra mea? de ce visez la lucruri pe care inca nu le pot atinge nici cu varful degetelor? de ce nu ma multumesc niciodata cu ce am? poate tocmai pentru ca nu pot privi la cei de sub mine. eu vreau mereu mai mult. dupa un obiectiv vine altul si altul si altul. am obosit. am obosit sa visez constant la idealuri din ce in ce mai marete si sa ma prabusesc de indata ce imi dau seama ca mai am mult pana acolo. de ce nu sunt macar putin mai realist de atat? de ce nu pot spune “da, in regula. am asta, miam dorito. trebuie sa mai astept pentru cealalta.vreau totul deodata. si ma contrazic singur spunandumi ca daca as avea totul deodata nas sti sa ma bucur de el. nici macar nu stiu ce inseamna ‘totul’ pentru mine.de ce renunt la toate lucrurile in care nu mai cred? de ce renunt la lucrurile pe care leam avut, leam simtit. sau la cele care au intrat in impas si leam abandonat. nici macar nu stiu daca am fost vreodata fericit cu ce am avut. am vrut mereu mai mult, am vrut altceva. acum ca am altceva, vreau din nou..alt altceva. miam construit singur un drum ce se indreapta sigur spre o eterna cautare. ce caut?! nici eu nu stiu. am avut linistea, am schimbato pe agitatie. am avut dragostea, am schimbato pe libertate. acum am agitatie si libertate. lucruri pe care mi leam dorit. dar care acum nu ma multumesc.
lucruri pe care nu pot sa le iert. lucruri pe care nu pot sa le uit. desi imi doresc. acum. poate mai tarziu o sa realizez ca defapt nu miam dorit asta. la dracu cu ea de contradictie. singur, absolut singur miam construit o autostrada proprie..o autostrada spre infern.

Advertisement