Azi am chef de scris. Nu stiu exact de ce. Paradoxal e ca m-am trezit cu fata la perete. Cu curu in sus, cu nervii pe bigudiuri, iao cum vrei. Am rancezit 45 de minute printre perne si cearseafuri cu ochii deschisi pe rand. (cearseafuri le zice?)Am parcurs in pas de elefant constipat drumul spre bucatarie in cautarea substantelor tamaduitoare infigandumi plin de gratie o tigara intre dinti. Si nas putea spune ca asta a fost tot.
De la o vreme ma cam sictireste orice. Zapada, aerul, oamenii, agitatia, graba.Sa fii online e o adevarata aventura. De ce au toti impresia ca stiu mai multe decat ei despre sesiune? Nu mai sariti oameni buni la mine ca soarecii la branza.
Inca am tendintele alea de incendiere a telefonului. Nul mai suport. Ma sacaie de dimineata cand ma trezeste pana seara la ultimul sms. MA DISPERA. Suna incontinuu.
Si toate acestea fiind zise, si scrise din birou pe parcursul intregii zile, iatama in intimitatea propriei camere. Mda, am fost la shopping. Nui de ajuns ca imi ia intre 2 si 5 ore sa gasesc ceva care sa merite cele jdemii de bancnote, mai tre sa colind si cate 3 malluri. Mda. Miam pierdut portofelul. Panica maxima. Mana pe telefon (are momente cand e util)
- Da John!
- Auzi, tu ai fost atenta la mine cand am plecat de la masa?
- Nu, ce sa intamplat?
- Portofelul meu era pe masa cand am plecat? sau lam luat cu mine?
- Nu stiu, eu am luato inainte ca nu ne gasea M.
- Mda..in fine, lasa, ma descurc eu.
- Ce aveai in el?
- Tampita intrebare. Toata viata mea in afara de tine.
-…imi pare rau. Pot sa te ajut?
- Nu..dute acasa, te sun mai tarziu.
Panica creste. Ma intorc in mallul cu pricina.
- Sarumana, se intampla cumva sa fi gasit un portofel pe una din mesele din zona?
- Batate sa te bata, aiuriti sunteti ma copii. Da, e la colega. Asteapta putin.
- Miati salvat viata..
Mia fost returnat neatins, cu fiecare cent la locul lui. Si eu care aveam o parere proasta despre tanti astea..cum ca nusi fac treaba.